Ingineri care organizează evenimente. De ce?

Cu Atelier 99 și echipa am reușit să ieșim nu o dată din zona de confort în acești 2 ani de când dezvoltăm spațiul. Dar nimic din ce am făcut noi nu se compară cu Chișinău Mini Maker Faire, festivalul tehnologic pentru întreaga familie, organizat pentru prima dată la noi. Au fost provocări pe care le descopeream din mers pentru care nu eram pregătiți, au fost momente în care eram îmbătați de entuziasm și era stres.

Mai jos nu e despre gestionarea evenimentelor sau project management, dar mai degrabă despre presupunerile pe care le aveam noi, ca ingineri, noi pe tărâmul de organizare de evenimente. Acești oameni care au decis să organizeze cel mai mare festival tehnologic din Chișinău.

și aici 3 presupuneri pe care le aveam înainte eveniment, care s-au schimbat după:

1. Un festivalul tehnologic este despre inovații.
De fapt, tehnologia este practic în orice domeniu acum. Festivalul tehnologic e despre curiozitatea noastră naturală despre cum lucrează lucrurile în jurul nostru și dorința de a interacționa cu ceva nou.
În final 30% din vizitatorii festivalului au fost la atelierele practice care au fost toată ziua în timpul evenimentului și unde participanții au pictat pe insigne, au creat primul lor circuit electric și au programat pe Arduino.

2. Tehnologia este accesibilă pentru toți acum
De fapt, nu sunt evenimente sau activități acum în Chișinău unde poți vedea lucruri noi în tehnologie, care să te inspire să faci mai mult sau să cunoști mai mult despre ea. În timpul evenimentului am observat că era un fel de frică în rândul vizitatorilor, frică de lucrurile mai tehnologizate.
În concluzie, asta ne încurajează să mai organizăm evenimente care să popularizeze tehnologia, să o aducem mai aproape de fiecare.

3. Tehnologia este ceva serios și trebuie să rezolve o problemă
De fapt, da, suntem de acord cu afirmația și în Atelier 99 vom pune accent pe felul cum tehnologia soluționează probleme. Dar tehnologia înseamnă și mult fun – un joc, o instalație artistică, un mapping: nu vor contribui la soluționarea problemelor de poluare, dar cu siguranță au un impact asupra persoanei care interacționează cu ele – această interacțiune arată oportunități noi, abordări neașteptate, excită curiozitatea.
În concluzie, am decis că vom avea mai multe evenimente în care participanții vor experimenta și se vor juca cu tehnologia.

Să ieși din zona de confort nu e plăcut și te urmărește o întrebare: „de ce eu fac asta?”. De ce ne-a trebuit să organizăm un Maker Faire? De ce nu inginerim mai departe, iar cei care organizează evenimente, să le organizeze ei mai departe?

Bine, ieși afară, citește o știre și încearcă să nu te jelui pe ce vezi. E greu. Imaginează-ți că ai puterea să schimbi lucrurile spre bine. Păi, ceea ce ți-ai imaginat la sigur are un echivalent de tehnologie acum, plus cu o doză de încredere se poate de afirmat că sunt soluții gratuite și open-source cu o comunitate internațională.

Tehnologia trebuie să fie accesibilă și pe înțelesul tuturor.

Și ce urmează mai departe?
chiar aici

Advertisements

Economia Colaborativă pentru postsocialiști

Un text la care am reflectat vreo 14 luni.

La ediția a III-a a Iarmareco, care a avut loc în octombrie 2015, am facilitat o discuție pe un subiect care mă fascinează prin simplitatea sa și prin puterea pe care ar putea să o dezvolte. Am vrut să descoasem ce înseamnă Economia Colaborativă și cum am putea să aplicăm acest concept nou (dar vechi) în Republica Moldova.

Eu nu sunt economist și foarte bine, pentru că economia circulară despre care am vrut să vorbim – era despre relațiile între oameni și mai puțin despre indicatori economici. Sunt inginer și îmi place să văd lucrurile bune implementate și funcționale.

La discuție am participat 11 persoane din domenii foarte diferite: economie, voluntariat, agricultură, panificație, arte, finanțe.

Am început cu o întrebare despre cum percep cei prezenți starea actuală a lucrurilor ce ține de afaceri și antreprenoriat. Am încercat să nu intrăm în politic. Cel puțin am încercat.
Întrebările la care am vrut să înțeleg ce gândește fiecare erau: „ce înseamnă pentru noi o economie?” și „cum putem caracteriza economia noastră acum?”. La ultima întrebare am primit așa răspunsuri: „Bani puțini; Piață de desfacere mică; Statul intervine prea mult; Procentul la credite mare; Corupție; Monopoli ascunși; Resurse naturale puține; Nu este încredere între oameni; Instabilitate; Competiție neloială; Nepotism; Incompetență”.

Economia Colaborativă, pe de altă parte, ca un concept foarte general, descrie o comunitate bazată pe încredere, prin care membrii acesteia au acces la resursele și bunurile care sunt în acea comunitate. Prin acest concept se pune accent pe modul în care fiecare membru al comunității poate beneficia de la resursele deja existente în comunitate. Sună a ceva cunoscut din trecutul pe care nu-l iubim?

Dar totuși nu. Economia Colaborativă nu este despre socialismul care a vrut să fie construit în Europa de Est. Dar noi, cei de aici, mai avem un gust amar care s-a transmis și la millenials despre faptul că ”kolhozul” nu mai este o idee bună. Acest lucru l-am observat și în timpul discuțiilor. Atunci când vorbim despre comunitate și cum ne ajutăm, dacă poți și vrei să împrumuți ceva prietenilor sau vecinilor – e chiar un gest frumos, toți sunt de acord, dar discuția și-a schimbat tonul când am început să discutăm despre cum colaborarea poate să treacă în afaceri și cum poate fi ea aplicată nouă, în Moldova.

Încredere încă nu-i.

Lista mea de instrumente de Project Management (PDF)

Lista mea de instrumente de colaborare pe care le folosesc ultimii 2 ani.

Totul a început cu voluntariatul în BEST Chișinău – prima mea experiență de lucru în echipă, de gestionare de sarcini și organizare de evenimente. Odată ce provocările pe care mi le luam deveneau tot mai complexe era critic important să găsesc instrumente pentru a eficientiza lucrul on-line al echipei. În căutarea mea am ajuns în final la o listă de 3 instrumente pe care le-am folosit atât la Hello Career cât și pentru ce facem acum în Makers Moldova și Atelier 99.

Ce vroiam să găsesc trebuia să corespundă următoarelor criterii:

  1. Cât mai simplu de utilizat;
  2. Eficient pentru echipe de 5-6 persoane;
  3. Să excludă necesitatea de micro-management;
  4. Să fie integrabile între ele;
  5. Gratis.

Lista actuală de instrumente pe care le folosesc arată așa:

  • Asana – pentru managementul taskurilor și comuncarea despre taskuri;
  • Google Drive – arhivă și lucrul colaborativ la diverse documente;
  • Slack – comunicarea generală în echipă.

Ședințele de lucru se planifică pe asana, tot pe asana facem îndată follow-up la discuții, care sunt taskuri delegate, sarcini cu termeni specifici de îndeplinire.

Fiecare în echipă are rolul său și un obiectiv operațional de care e responsabil. Fiecare are grijă de proiectele de lucru în asana și de documentele/mapele relevante pe drive.

Pe slack se întâmplă toată comunicarea online. Slack poate fi integrat atât cu drive cât și cu asana. Poți căuta în mesaje, poți marca mesajele importante pentru a reveni mai ușor la ele.

Proiectele în asana, canalele de discuții în slack, mapele în Drive au denumiri sugestive și cel mai des corespund obiectivelor operaționale sau direcțiilor principale de activitate pe care le avem pentru echipă și proiect.

Până când e bine cum merge.

Avem mai multe reguli pentru noi în echipă, ne împărțim cu ele, dacă vrei, aici.

Cum jocurile video îți pot dezvolta StartUp-ul

Disclaimer! Articolul nu-i din seria cum să stai acasă și să faci un milion sau cum să mănânci ce vrei și să slăbești.

Rise of Nations, Rome, Medieval, Age of Empires, Command and Conquer, Axis and Allies, The Battle for Middle-Earth, Imperial Glory, Settlers, Civilization – sunt jocurile care m-au ținut legat de calculator veri întregi.

Aveam un singur calculator și împreună cu fratele împărțeam orele sau zilele cine și când îl folosește. Era un lucru bun pentru că te impunea să ieși din casă și să mai bați o minge o dată la 2 zile.

Atunci mă simțeam cumva vinovat că pierd prea mult timp la calculator pe strategii. În plus, strategiile erau și sunt cam geeky și nu te ajutau nici măcar în cercurile sociale de la liceu.

Acum realizez că, de fapt, am dezvoltat unele deprinderi de la 16 ani și asta datorită RTS-urilor (jocuri Real Time Strategy). Un RTS te învață că:

1. Ai resurse limitate și cu ajutorul lor trebuie să te descurci

În majoritatea jocurilor resursele sunt: bani (aur, argint), resurse naturale (lemn, piatră, minereuri, sare, etc.), cunoștințe/inovații/tehnologii, cultura/educația sau oameni (muncitori, soldați). Ele sunt interdependente și în strategiile bune resurse respectă  regulile de piață. Exact ca în viață.
Având resurse limitate, iar dezvoltarea tehnologiilor fiind dependentă de resurse, ești impus să faci decizii reieșind doar din ceea ce ai la îndemână. Am învățat să prioritizez.

2. Trebuie să inovezi constant

Ferme mai eficiente, arme mai noi, alfabetizare și dezvoltarea universităților – trebuie să le faci pe toate ca să poți dezvolta statul tău.
Inovarea este influența, inovarea te face lider. Am învățat să caut căi noi, să tind spre progres de lungă durată în schimbul câștigurilor scurte. 

3. Trebuie să iei decizii informate

Erau 2 lucruri pe care eu vroiam să le cunosc: de ce resurse dispun concurenții și cum le utilizează (construiesc, se înarmează, dezvoltă tehnologii). Fiecare jucător are strategia sa și fiecare strategie are punctul său slab.
Studierea competiției e primul pas spre a deveni mai bun. Asta te ajută să te poziționezi corect. Am învățat să nu fac presupuneri despre o eventuală competiție, ci să încerc să găsesc informații cât mai veridice despre resursele lor și cum le valorifică.

4. Planificarea și pregătirile sunt esențiale

La început ai resurse disponibile prin apropiere și trebuie să decizi ce vrei să dezvolți folosind aceste resurse. Studiezi competiția și faci presupuneri informate despre tactica lor. Resursele se termină eventual și tu trebuie până în momentul acesta să fii gata să ataci și să cucerești teritorii și resurse noi. (Nu e cel mai bun exemplu de urmat în viața reală).
Evaluarea situației curente, setarea obiectivelor și reevaluarea lor constantă sunt etape esențiale în orice fel de activitate și mai ales într-un startup. Am învățat să-mi pun obiectivele în pași concreți.

5. Lucruri imprevizibile se întâmplă întotdeauna, trebuie să acționezi rapid

Trebuie doar să accepți și să te împaci cu faptul că lucrurile imprevizibile se vor întâmpla, cât de bun nu ar fi planul. Aceasta mai înseamnă că nu trebuie să pierzi timp pentru a face un plan perfect, ci deja de la început să începi să acționezi.
Trebuie să acționezi. Iar în situațiile incerte trebuie să încerci încă mai multe căi și variante de acțiune. Calea corectă apare după multe eșecuri.

E bine totuși că într-un moment dat am lăsat jocurile și am început să fac ceva cu tolc.

RTS

4 idei despre lucrul în echipă și Startup Weekend Moldova

Am venit la Startup Weekend Moldova cu o echipă și cu o idee pe care am vrut să o implementăm: vrem să ajutăm studenții să își creeze identitatea profesională, iar primul pas spre aceasta este să îi ajutăm să își creeze un CV bun. Ideea apăruse de mai demult și aștepta anume acest weekend și anume pe noi pasionați de ea.

La final am ieșit cu un produs gata: hello-career.com – unde poți completa formularul și primi la sfârșit un CV cu un design drăguț în pdf. Am mers mai departe și de fapt am vrea să creăm o structură de CV care să fie agreată de părțile implicate direct sau indirect în recrutare: recruiterii, universitățile și ministerul educației. În cercetarea pe care am făcut-o în acel weekend recruiterii spun că absolvenții includ multă informație irelevantă, iar studenții spun că de fapt nu știu ce trebuie să includă într-un CV. Astfel, studiul care urmează să îl facem ne va ajuta să conectăm persoanele în căutare de un job și companiile, și să creăm un format național a ce este un CV bun și cum el trebuie completat. Sună ambițios și asta ne motivează să mergem înainte.

Am câștigat și ne-am plasat pe locul 3. Acum, după 2 zile, când emoțiile s-au mai liniștit îmi dau seama că noi de fapt am venit cu o echipă pe jumătate câștigătoare (da, eu îmi iubesc echipa și nu am să fiu modest aici 🙂 ) și asta din cauza că echipa noastră a fost una de succes. Și ea arată cam în felul următor:

1. Echipa câștigătoare are membri cu abilități ce se completează.
Fie că e competiție sau e serviciul tău, are sens să formezi o echipă doar dacă fiecare poate contribui cu ceva anume, dacă fiecare este bun la ceva și acest ceva este necesar pentru a atinge obiectivele comune. Noi am avut 2 designeri, 1 marketer, 1 front-end developer, 1 back-end developer, 1 copywriter.

2. Echipa câștigătoare are membri care se pot înlocui.
În special atunci când timpul ne presează e important să putem ajuta colegii și să preluăm din sarcinile care consumă mai mult efort. Astfel, aveam un avantaj în fața altor echipe pentru că fiecare din noi era un mix de abilități: design+marketing, design+copywriting+marketing, marketing+copywriting, front-end+design, back-end+video-editing, copywriting+marketing.

3. Membrii echipei câștigătoare cunosc așteptările fiecăruia, își setează obiective personale și își cunosc rolul în echipă.
Atunci când obiectivul este clar, fiecare cunoaște ce poate colegul de alături și fiecare cunoaște care este contribuția lui personală – lucrul care trebuie făcut împreună devine o plăcere. Noi am alocat primele ore pentru planificare: ce rezultate vrem să avem, care sunt pașii, cine și ce face și cum efortul personal contribuie la rezultatul nostru final.

4. Echipa câștigătoare comunică deschis și oferă feedback atunci când este nevoie.
Nu poți lăsa presupunerile să plutească în aer – presupuneri despre rezultatele care trebuiesc atinse sau presupuneri despre ce face și ce gândește colegul tău. Noi lucram mai departe doar dacă toți eram cu aceeași înțelegere despre ce facem și unde mergem.

Luate la un loc, împreună cu ajutorul mentorilor și adviserilor primim rețeta unui succes. 🙂

Și iată oamenii care au făcut magie timp de 54 de ore:

echipa Hello Career

Xenia Muntean – designer
Marin Vacarciuc – front-end developer
Veronica Surdu – copywriter
Ciprian Plăcintă – designer
Andrei Istratii – back-end developer
eu – project manager

Și dacă vreți să vedeți cum merge proiectul mai departe urmăriți-ne pe Hello Career