Ce trebuie să știi când aplici la UTM (5 observații)

Imaginează-ți o profesie care îți permite să aduci în viața reală ceea ce unii doar visează, iar alții nici nu-și pot închipui. Imaginează-ți că este o profesie care îți dă destulă putere în cunoștințe și experiență ca tu să poți schimba lumea și să faci locul unde ești – un loc mai bun, în mod direct. Eu așa văd profesia de inginer – cineva care poate lua orice ideea și găsi cum aceasta poate deveni realitate.

Ingineria e parte din ce sunt eu. Am făcut ingineria mecanică, cu mai mult accent pe termodinamică.

În Moldova, ingineri pregătește doar Universitatea Tehnică a Moldovei, alții nu pot. Eu am făcut licența și masterul aici și vreau să mă împart cu unele așteptări pe care trebuie să le aibă și la care să nu spere în curând – un proaspăt student.

1. Teoria necesară trebuie să fie îmbinată cu practica absolut necesară.

Cu toate că ultima vreme lucrurile s-au schimbat spre bine, majoritatea laboratoarelor  UTM-ului sunt foarte vechi (echipament din anii 70-80) sau în general echipament care nu mai funcționează. În același timp lucrurile se îmbunătățesc doar acolo unde este un interes concret pentru specialiști pe piață – telecomunicații și IT. Restul facultăților trec prin timpuri grele.

Ce trebuie să faci?
Așteaptă să lansăm Atelier 99 și vom avea spațiu pentru a experimenta cu tehnologia. Dar până atunci – fă chiar de pe acum o listă de companii la care ai vrea să faci internship și să poți învăța ce este specialitatea ta.
Primul meu internship l-am făcut în vacanța după anul I, am venit la ei și le-am spus: „eu nu am nimic experiență, vreau doar să văd ce înseamnă profesia pe care o învăț”. M-au luat și m-au și plătit.

2. Partea teoretică rămâne în urma ultimelor inovații și necesităților noi pe piața muncii.

Un program educațional e un sistem destul de rigid care foarte greu se adaptează, ceea ce îl face outdated deja la momentul când întreg procesul de elaborare a fost finalizat. E un lucru care este în majoritatea universităților și nu doar în Moldova. Asta nu se va schimba în următorul an.

Ce trebuie să faci?
Urmărește grupuri pe facebook, bloguri relevante, grupuri pe slack, podcasturi, webinare, conferințe tematice, adună-ți colegii și dezbateți teme de discuții – fă totul să fii informat, asta nu e responsabilitatea universității, doar a ta.

3. Literatură puțină în română

Multă din literatura necesară pentru studii o reprezintă încă cărțile în rusă din perioada uniunii sovietice. Foarte puține cărți au fost traduse decent în română și puține care au fost aduse din România. Cel mai rău ce se întâmplă, totuși, sunt traducerile recente făcute de studenți pentru note.

Ce trebuie să faci?
Învață engleza și citește totul în original, urmărește cursuri online. Nu te baza doar pe literatura de la UTM și mai ales pe conspectul tău.

4. Colegii tăi vor fi sursa ta de demotivare

Eu am decis să merg la Inginerie Mecanică pentru că am crezut că asta va fi o provocare mare pentru mine – credeam că totul va fi atât de complicat și voi avea colegi așa de tough și chiar un pic îmi era frică de cum mă voi descurca.
Dar UTM e cea mai mare universitate, studenți în fiecare an tot mai puțini, aici poate ajunge aproape oricine și nu pentru că vor să devină specialiști, dar pentru că vor diplomă.
Majoritatea colegilor mei au fost o sursă zilnică, săptămânală, anuală de demotivare pentru că nu vedeau rostul la ceea ce fac și nici nu încercau, asta poate fi molipsitor.

Ce trebuie să faci?
Implică-te în activități și organizații studențești unde poți găsi oameni care vor să facă lucruri, cărora le pasă, cunoaște studenți care vor să fie mai buni și lucrează pentru asta, cunoaște studenți de la universități de peste hotare, fă voluntariat în BEST Chișinău.

5. Universitatea e terenul tău de a experimenta și nu limitarea ta

Profesorii mai în vârstă mai au „valorile” educației sovietice în sânge, prin care ei se consideră autoritatea, iar studentul este copilul care trebuie să fie ascultător. Aceasta nu mai este valabil și profii modernizați înțeleg acest lucru foarte bine. Principiile sovietice sunt în toate aspectele vieții universității: nu trebuie să stai seara în bibliotecă, nu ai ce căuta în vacanță la universitate, nu avea dubii despre ce îți spune profesorul sau decanul. NU, acestea nu mai sunt valabile astăzi.

Ce trebuie să faci?
Pune totul la îndoială, pune întrebări incomode, nu fi de acord, greșește, folosește toate resursele universității, găsește cum să folosești chiar toate resursele universității.

Făcând câteva concluzii:

  • eu cred că Universitatea Tehnică a Moldovei dă cele mai multe oportunități pentru orice tânăr în Republica Moldova;
  • minusurile de care se plâng generații de studenți vor rămâne minusuri pentru cei care nu vor să facă mai mult și nu vor să vadă mai multe oportunități;
  • sunt lucruri pe care le poți controla, sunt lucruri pe care nu le poți controla, acceptă asta și pune accent pe dezvoltarea ta;
  • dacă aș face încă o dată studiile la licență, aș face inginerie;

VAK în 5 reguli simple pentru a învăţa mai eficient

Învăţăm diferit şi fiecare din noi trece prin faze de învăţare ca “te uiţi ca mâţa-n calendar” sau “смотришь в книгу, видишь фигу”. Unii beau cafea cu redbull, unii se culcă, alţii continuă insistent să lupte.

Ce ar fi dacă am folosi “instrumentele” potrivite şi adaptate stilului nostru de învăţare?

stil de învăţare – modelul individual în care primeşti şi asimilezi cel mai uşor informaţia nouă. Natural sau obţinut prin deprindere. Сonceptul de bază – fiecare din noi diferă prin modul în care învaţă.

Există diverse modele despre stiluri de învăţare care au ca factori: experienţa anterioară, deprinderile, atitudinea persoanei care învaţă, nivele emoţionale şi fizice. Am ales să vedem ce ne poate da cel mai răspândit şi inteligibil model – VAK. VAK vine de la Visual Auditory Kinesthetic. După teoria lui Fleming fiecare din noi are o preferinţă pentru una dintre aceste elemente. Pentru a te putea orienta mai bine care este stilul tău preferenţial, poţi face testul de mai jos.

  • “Vizualii” preferă ceea ce se poate de văzut, observat, incluzând imagini, diagrame, grafice, filme. Obișnuiesc să utilizeze fraze de genul ”arată-mi”, „să tragem o privire”, și vor avea o performanță mai sporită la o însărcinare nouă după ce vor citi instrucțiunile sau după ce vor urmări pe cineva făcând acest lucru.
  • “Auditivii” dau preferință transferului de informație pe cale auditivă: învaţă ascultând şi au nevoie de discuţii, să verbalizeze, au nevoie de sunete și zgomote. Obișnuiesc să utilizeze mai des frazele  „spune-mi”, „haideți să discutăm asta” și vor învăța mai bine după ce vor asculta instrucțiunile unui expert.
  • “Chinesteticii” preferă experienţa fizică, tactilă şi au nevoie de mişcare, să atingă, să experimenteze. Îi veți recunoaște după frazele „lasă-mă să încerc” sau vorbind despre cum îl face să se simtă o situaţie și vor performa mai bine o însărcinare nouă încercând în primul rând şi învățând pe parcurs.

De obicei avem un mix de preferințe pentru situații specifice, însă cu siguranță poți spune că 2 din cele 3 te-ar descrie cel mai bine ca stil. Teoria e simplă şi spune că trebuie să adaptăm circumstanţele la nevoile şi preferinţele noastre de a învăţa. Nimic mai simplu. Să vedem ce avem în jurul nostru și să diversificăm modul în care primim informația nouă. Ce putem face practic în timp ce învățăm pentru o probă sau un examen?

pentru cei Visual (cuvintele cheie ar fi să văd, să citesc, să notez):

  1. În timp ce înveţi o temă nouă sau repeţi una, ține lângă tine un carnet pentru a face notițe. Notițele tale trebuie să fie cuvintele sau frazele cheie din text. Dacă ai diagrame sau imagini încearcă să le schițezi în carnețel.
  2. Folosește sticky notes pentru notiţe şi pune-le chiar în carte la tema respectivă.
  3. Folosește mind-map‘uri sau scheme logice, creează sisteme și categorii în temele pe care le studiezi.
  4. Găseşte un filmuleţ care ar prezenta cum lucrează “teoria” pe care o studiezi
  5. Foloseşte pereţii şi fă-ţi camera loc de cercetare. Pune schemele sau diagramele pe pereţi aşa ca să le poţi vedea cât mai des. Eficient întreg anul şi nu doar înainte de examen.

pentru cei Auditive (cuvintele cheie ar fi să ascult, să spun):

  1. În primul rând fii atent la lecţie 🙂 fiind atent la lecţie vei observa că vei învăţa mai uşor sau vei repeta ulterior mai uşor.
  2. Dacă e posibil înregistreză lecţia sau caută cărţi audio despre tema respectivă. Ascultă în drum. Foloseşte timpul petrecut în transportul public cu folos.
  3. Citeşte cu voce tare când îţi poţi permite. Repetă în voce sau în gând cuvintele şi frazele cheie.
  4. În timp ce înveţi nu asculta muzică cu versuri. Te va încurca să te concentrezi.
  5. Rezervează-ţi timp şi discută tema nou-învăţată cu un coleg. Creaţi o dezbatere în care veţi apăra anumite idei din teoria studiată.

pentru cei Kinesthetic (cuvintele cheie ar fi să încerc, să fac, să ating):

  1. Dacă e posibil să aplici îndată şi să “verifici” teoria, foloseşte orice posibilitate.
  2. Modelează situaţia în care ai aplica sau modelează o simulare dacă ai ocazia.
  3. Fă notiţe şi decupează ideile. Foloseşte principiul de mind-map pentru a aranja foiţele în scheme.
  4. În timpul lecturii “ţine rândul” cu degetul. Condu rândul. Dacă ai ocazia subliniază sau foloseşte un highlight-er în timpul citirii.
  5. Dacă ai formule sau teoreme pe care trebuie să le memorezi – le vei învăţa mai uşor dacă te apuci să le demonstrezi singur. Cum s-a ajuns la formula sau concluzia finală? Ia-ţi rolul de explorator şi fă drumul de la început.

Spor la învățat!

Ce învăţăm? Şi cum facem să învăţăm ce trebuie să învăţăm.

Vorbind despre lucruri uzuale, sau folosind cuvinte uzuale nu atragem atenţia la detaliile mici, dar importante. Unele cuvinte nu ne mai poartă vreun mesaj “mai special”, fiind doar instrumente.
“A învață” ar fi un exemplu. Care este greutatea cuvântului “a învăţa” pentru tine? Ce “ai învăţat” în ultima vreme? Ai învăţat îndeajuns şi ce trebuie?

Capturaţi ecranul complet 31.10.2013 104208.bmp

ce caută să înveţe oamenii acumCapturaţi ecranul complet 31.10.2013 104346.bmp

Să încercăm să punem pe policioare.

Când/cât/ce învăţăm de obicei?

7-11 ani – Clasele primare. Bazele aritmeticii, limba română, ştiinţe ale naturii. Începem să dezvoltăm logica, fluenţa limbii vorbite.
12-16 – Gimnaziu. 16-19 – Liceu.  Bazele matematicii, analiza textelor, poate ceva arte, o limbă străină, cursuri despre natură, despre om, despre om în societate. Învăţăm să analizăm, cauza-efect, inducţie, deducţie.
19-23 – Facultate+Masterat. Cursuri cu tematică relativ specifică. Analizăm, “învăţăm să învăţăm”, cunoştinţe aprofundate într-un domeniu.

Acum facultatea a rămas poate în urmă sau e chiar în toi, dar când spui “învăţ” parcă te mai trece un fior rece de la frica de note şi examene. Şi poate chiar te-ai prins vreodată gândind “am învăţat deja ce am avut de învăţat”.

Atunci până când sau cât e de ajuns?

Să privim în ansamblu – ceea ce învăţăm vine din educaţia de acasă (renumiţii 7 ani de acolo), de la instituţiile noastre unde se învaţă, de la interacţiunile ce le avem cu cei ce ne înconjoară, din instruirile şi training-urile (dacă avem noroc de un angajator căruia îi pasă de performanţa afacerii sale), din cărţile interpretate, din greşelile personale, din mentoring sau coaching, din autocunoaştere.
Iar când te gândeşti la cât de competent eşti în ceea ce faci îţi vine imaginea diplomei de absolvire? sau notele din liceu?

Presupun că ai prins ideea.

Nu vom dezbate ce ne dă educaţia “formală” sau cât de neadaptat este sistemul educaţional în Republica Moldova, nici măcar despre importanţa unui training în organizaţie (deocamdată) în schimb să facem o generalizare:

De fapt, învăţăm:

  • teorii, modele, concepte – cunoştinţele teoretice înseşi (o carte citită, cunoştinţele ce le căpătăm după facultate, instruirile ce ţin nemijlocit de locul de muncă/activitatea profesională)
  • abilităţi, competenţe – modalitatea în care cunoştinţele teoretice sunt puse în practică, aptitudinea ta de a performa eficient o însărcinare (abilitatea de a prezenta în public, de a delega însărcinări, de a interacţiona în echipă, negociere, comunicare eficientă, oferirea de feedback, etc.)
  • deprinderi, comportamente, atitudini – ce te mişcă de fapt, inner drives, cum îţi foloseşti abilităţile să atingi obiectivele în raport cu mediul înconjurător, colegii tăi (comportamentul asertiv, comunicare asertivă, proactivitatea, managementul stresului, orientarea spre soluţii, etc.)

Da, putem să le schimbăm, putem să ni le îmbunătăţim.

Mie îmi plac modelele şi teoriile, iar mai mult îmi place să văd cum ele ne pot îmbunătăţi viaţa, iar dacă acestea ne uşurează şi lucrul, eu le ador. Și cum atunci facem ca această clasificare să ne aducă beneficii?

Cum aplicăm?

pentru elevi, studenţi – şcoala rămâne locul cel mai bun pentru a lua cunoştinţe teoretice. Şi cum spuneam, ele nu sunt de ajuns. Pentru a nu ajunge la situaţia “eu abia am făcut universitatea, da’ ei vor la angajare deja 3 ani de experienţă” şi să căutăm vinovaţi în sistemul de învăţământ, guvern, criză, soartă, trebuie să luăm în mâini ce ne aparţine – deciziile noastre. (Evident) experienţa vine din cunoştinţele pe care le trecem prin practică. Cum? de unde? – răspuns cunoscut – proiecte educaţionale, voluntariat 🙂
Întrebările ce ne vor ajuta să ne orientăm sunt:
1. Ce abilităţi vreau să dezvolt? (fă o listă)
2. Ce deprinderi cred că mă vor ajuta la viitorul job dorit? (lista numărul 2)
3. Ce domeniu de activitate, sau ce mediu m-ar ajuta să învăţ ce mi-am propus?
4. Proiectul în care lucrez îmi poate oferi asta?
5. Stabileşte-ţi obiective, evaluează-le periodic.

pentru învăţători, lectori – Putem să evaluăm care sunt necesităţile studenţilor/elevilor pe lângă cunoştinţele teoretice ce vin după curriculum. Ce putem face în timpul orelor să îmbunătăţim cursurile şi să contribuim la dezvoltarea studenţilor?
Începem prin a ne răspunde:
1. Ce abilităţi, deprinderi învaţă studenţii în timpul cursurilor predate?
2. Cum aş vrea să fie studentul la finalul cursului predat?
3. Ce vrea să obţină studentul la sfârşit de curs?
4. Adaptăm partea academică la necesităţile grupului

pentru angajaţi – O evaluare personală ar ajuta.
1. Pe poziţia în care activez, am cunoştinţele necesare pentru a performa bine însărcinările?
2. Ce abilităţi ar trebui să mi le îmbunătăţesc (legate specific de cum pun în practică cunoştinţele)?
3. Cum sunt perceput de colegi, manager?
4. Ce pot învăţa să “mă îmbunătăţesc”?
Având aceste răspunsuri la bază putem fără frică să ne punem un set de obiective începând chiar cu următoarea săptămână. Un plan individual de dezvoltare ar fi destinaţia următoare a obiectivelor mele.  Pot seta obiectivele singur sau pot în aşa fel să mă pregătesc pentru evaluare şi împreună cu managerul să setez aceste obiective.

pentru manageri – Cunoaştem viziunea, misiunea şi valorile companiei; avem obiectivele companiei – cadrul ideal pentru a începe să investim în angajaţi.
1. Valorile ne dictează comportamente şi atitudini dorite în companie.
2. Misiunea şi obiectivele ne conturează ce abilităţi şi cunoştinţe ar trebui să aibă un angajat.
3. Deducem indicatorii care ne vor ajuta să “măsurăm” ce avem şi calitatea a ce avem. Aceşti indicatori sunt cei pe care îi vom folosi în evaluarea angajaţilor.
4. La evaluarea propriu-zisă determinăm ce ar trebui să “înveţe” angajatul, stabilim împreună obiective. Monitorizăm. Evaluăm.
5. Încurajăm atitudinile “dorite” şi setăm mediul pentru dezvoltarea lor.

Patru modele cu patru seturi de întrebări ce ne vor ghida în final spre un set de obiective. Ne rămâne acel “puţin” de a începe să implementăm așteptările în acțiuni concrete.

Nu e greu. Obiceiurile mici, introduse treptat în rutina zilnică, schimbă comportamentele. Alege 3 lucruri pe care vrei să le îmbunătățești şi fă primul pas – setează primul obiectiv chiar acum. Pune o alarmă la telefon cu acest obiectiv, pune-l pe desktop-ul calculatorului, scrie-l pe o foiţă şi pune-l în portmoneu. În fiecare zi fă ceva pentru acest obiectiv.

Spor!

Abstract. De ce să citesc acest blog?

Fiecare lucru ar trebui să aibă un sens. Blogul “Experience, Learn” exprimă o parte din “credinţa” că – totul, absolut totul se învaţă. Învăţăm diferit, şi nu trebuie să ne oprim din învăţat. Cât interacţionăm cu mediul ce ne înconjoară – evenimente, oameni, trăiri, tot atât timp şi vom învăţa din această experienţă – vrem sau nu. De ce să nu facem asta “într-adins” şi nu întâmplător?

Ce vrea acest blog?

Aş vrea ca fiecare post în acest blog să aducă o părticică de cunoştinţe cititorului, o perspectivă de insight a lucrurilor obişnuite pe care le întâlnim zilnic, pe care poate le vedem zilnic şi asupra cărora nu ne oprim cu vederea pentru că sunt prea obişnuite.

Deseori suntem prinşi în rutină sau pur şi simplu nu vedem lucrurile importante. Lucrurile importante aici ar fi mai mult ceea ce scăpăm – din cauza presupunerilor sau ignorării complexităţii. Ignorarea care la rândul său duce la scăparea unor oportunităţi. Vreau să le găsim şi să abuzăm de ele.

Aşteptările mele de la tine

Din natura profesiei nu îmi place pur şi simplu să prezint sau să vin cu adevăruri de-a gata, de asta te îndemn să laşi lucrurile ce le ai pentru 3 minute, atât va dura citirea unui post, şi să îi dai ideei o analiză personală. Vreau mai mult de la tine, drag cititorule, decât să consumi, şi sunt sigur că dacă ai ajuns aici vrei şi tu asta.

Ce promit eu?

Idei numai bune de pus în practică! E blog, dar ne implicăm împreună în crearea conţinutului blogului în aşa fel încât să fie cât mai aproape de necesităţile reale.