Ce ignoră majoritatea studenților în primii ani de facultate?

Viața de student e plină de aventuri și multe griji inventate, iar pentru studenții moldoveni mai este plină și de jăluială pe sistemul de învățământ, pe angajatorii cu cerințe prea mari sau pe Chirtoacă.

Astfel, avem un scenariu „clasic” care se repetă pentru majoritatea, un laitmotiv al vieții studentului din Chișinău:

  • părinții îmi spun că e bine să aleg anume facultatea aceasta;
  • eu merg și fără să știu ce mă așteaptă, depun actele;
  • sunt admis și învăț nici prea bine, nici prea rău;
  • copiez la toate examenele unde este posibil, adică acolo unde proful îmi permite;
  • nu prea îmi place ce învăț, de fapt, nu văd care-i utilitatea la tot ce mi se predă la facultate;
  • absolv și nu pot găsi de lucru pe specialitate, toți au nevoie de experiență.

„Ce nu a mers bine?” mă întreb eu. „Învățam normal, restanțe puține, diploma susținută bine”. ”Cu siguranță este cineva vinovat în asta (evident, nu pot fi EU), țara asta de rahat unde nu poți face nimic!”.

Bineînțeles sunt excepții și eu admir tinerii determinați și care au ambiții de la 16-18 ani. Dar deseori se întâmplă anume așa cum am scris și nici eu nu am fost excepție. Mama spune des „dă, Doamne, moldovanului mintea cea de pe urmă” și eu subscriu. Mi-am învățat lecția târziu, dar am să scriu ce mi-a scăpat mie în primii ani de studenție.

Ce ignoră studenții în primii ani de facultate?
o afirmație și 5 sfaturi

Nimeni nu este responsabil pentru prezentul și viitorul tău în afară de tine – acțiunile tale și comportamentul tău determină locul unde vei ajunge.

Nu poți da vina pe cineva pentru faptul că tu ești într-o situație care ți se pare dezavantajoasă sau incomodă. Înainte de a judeca pe cineva sau a te plânge, pune-ți întrebarea: „ce trebuie EU să fac pentru a rezolva problema?”, și mai  departe „ce pot face EU mai bine să rezolv problema?”.

Când admiți că soluția nu depinde de tine, că sunt alte forțe cu putere de influență aici, creierul tău nu te mai ajută. Iar în final va trebui doar să reacționezi la soluțiile care vin „din afară”, soluțiile cuiva care nu pot avea rezultatele pe care tu le aștepți, evident.

Cam așa asta arată într-o situație concretă și simplă: ai primit o notă mai joasă decât crezi că meriți.
Cine e vinovat? Varianta greșită: „Proful – pentru că nu poate verifica testul” , „Proful – pentru că nu îi plac”. Varianta corectă: EU.
și varianta corectă vine din răspunsul la întrebarea: Ce fac EU mai departe ca să am rezultatul pe care îl vreau?

Ale mele 5 sfaturi despre ce trebuie să facă un student în primii ani de studenție (sau ce aș fi vrut eu să știu să fac)

  1. Setează-ți un scop general/o viziune.
    E banal, dar unde/cum vrei să te vezi peste 3-4 ani după ce vei absolvi? Ia în calcul toate componentele: carieră, viața personală, bani, familie, sănătate, societate.
  2. Setează-ți priorități și obiective.
    Mahatma Gandhi spunea „Actions express priorities”. Fă un pas în urmă și privește dintr-o parte. Ce faci în fiecare zi? Care e agenda ta? Cum îți folosești timpul liber? Orice acțiune din timpul zilei, de fapt, este o decizie, i-ai dat prioritate din anumite motive.
    Și analizând agenda ta acum, când vezi care de fapt sunt prioritățile tale reale, cum ele te ajută să atingi acel scop general din punctul 1?
  3. Înainte de a alege facultatea și specialitatea trebuie să poți pune bifă la primele 2 puncte + să știi ce te așteaptă.
    – Înainte de perioada de admitere cere planul de studii pentru specialitatea dorită. Intră pe site-uri cu anunțuri de angajare și vezi dacă ceea ce vrei să faci este căutat. Undă verde pentru tine dacă totul te satisface.
    – Dacă nu eşti sigur ce vrei să faci mai departe – mai bine fă o pauză de un an, încearcă lucruri, vezi ce îţi place, revino la punctul 1.
  4. Chiar din primul an găsește metode să interacționezi cu viitoarea ta profesie. Voluntariat, internship-uri, bloguri de specialitate, cursuri online, evenimente relevante. Sunt mai multe plusuri pentru aceasta:
    + vei ști din primul an dacă ceea ce va trebui să faci în viitor chiar îți place;
    + vei vedea legătura între disciplinele generale din primul an (care chiar sunt importante, chiar dacă la prima vedere nu le înțelegi rostul) și specialitatea ta;
    + vei putea ajusta un plan personal de învățare reieșind din observațiile tale;
    + networking
  5. Creează-ți propriul plan de învățare reieșind din abilitățile pe care le ai și cele care sunt așteptate de la tine ca specialist în domeniul ales. Aici poți găsi cum faci să înveți ceea ce chiar trebuie să înveți.

Cel mai important acum pentru tine este să decizi „ce vreau eu să fac mai departe în viață?” (cât de dramatic nu ar suna asta),  „din ce aș vrea să câștig bani?”
Și ce ar fi dacă chiar ai lua un pix și o foaie, ai stinge calculatorul pentru 30 minute și ai trece prin aceste 5 puncte? 🙂

Succes tuturor care își încep viața de student. 3-4 ani nu e așa de mult și trebuie să-i petreci așa ca să nu poți spune că ai avut timp liber sau că ai privit toate filmele din top torrentsmd.

Eurotrip-264183203-large

Ce învăţăm? Şi cum facem să învăţăm ce trebuie să învăţăm.

Vorbind despre lucruri uzuale, sau folosind cuvinte uzuale nu atragem atenţia la detaliile mici, dar importante. Unele cuvinte nu ne mai poartă vreun mesaj “mai special”, fiind doar instrumente.
“A învață” ar fi un exemplu. Care este greutatea cuvântului “a învăţa” pentru tine? Ce “ai învăţat” în ultima vreme? Ai învăţat îndeajuns şi ce trebuie?

Capturaţi ecranul complet 31.10.2013 104208.bmp

ce caută să înveţe oamenii acumCapturaţi ecranul complet 31.10.2013 104346.bmp

Să încercăm să punem pe policioare.

Când/cât/ce învăţăm de obicei?

7-11 ani – Clasele primare. Bazele aritmeticii, limba română, ştiinţe ale naturii. Începem să dezvoltăm logica, fluenţa limbii vorbite.
12-16 – Gimnaziu. 16-19 – Liceu.  Bazele matematicii, analiza textelor, poate ceva arte, o limbă străină, cursuri despre natură, despre om, despre om în societate. Învăţăm să analizăm, cauza-efect, inducţie, deducţie.
19-23 – Facultate+Masterat. Cursuri cu tematică relativ specifică. Analizăm, “învăţăm să învăţăm”, cunoştinţe aprofundate într-un domeniu.

Acum facultatea a rămas poate în urmă sau e chiar în toi, dar când spui “învăţ” parcă te mai trece un fior rece de la frica de note şi examene. Şi poate chiar te-ai prins vreodată gândind “am învăţat deja ce am avut de învăţat”.

Atunci până când sau cât e de ajuns?

Să privim în ansamblu – ceea ce învăţăm vine din educaţia de acasă (renumiţii 7 ani de acolo), de la instituţiile noastre unde se învaţă, de la interacţiunile ce le avem cu cei ce ne înconjoară, din instruirile şi training-urile (dacă avem noroc de un angajator căruia îi pasă de performanţa afacerii sale), din cărţile interpretate, din greşelile personale, din mentoring sau coaching, din autocunoaştere.
Iar când te gândeşti la cât de competent eşti în ceea ce faci îţi vine imaginea diplomei de absolvire? sau notele din liceu?

Presupun că ai prins ideea.

Nu vom dezbate ce ne dă educaţia “formală” sau cât de neadaptat este sistemul educaţional în Republica Moldova, nici măcar despre importanţa unui training în organizaţie (deocamdată) în schimb să facem o generalizare:

De fapt, învăţăm:

  • teorii, modele, concepte – cunoştinţele teoretice înseşi (o carte citită, cunoştinţele ce le căpătăm după facultate, instruirile ce ţin nemijlocit de locul de muncă/activitatea profesională)
  • abilităţi, competenţe – modalitatea în care cunoştinţele teoretice sunt puse în practică, aptitudinea ta de a performa eficient o însărcinare (abilitatea de a prezenta în public, de a delega însărcinări, de a interacţiona în echipă, negociere, comunicare eficientă, oferirea de feedback, etc.)
  • deprinderi, comportamente, atitudini – ce te mişcă de fapt, inner drives, cum îţi foloseşti abilităţile să atingi obiectivele în raport cu mediul înconjurător, colegii tăi (comportamentul asertiv, comunicare asertivă, proactivitatea, managementul stresului, orientarea spre soluţii, etc.)

Da, putem să le schimbăm, putem să ni le îmbunătăţim.

Mie îmi plac modelele şi teoriile, iar mai mult îmi place să văd cum ele ne pot îmbunătăţi viaţa, iar dacă acestea ne uşurează şi lucrul, eu le ador. Și cum atunci facem ca această clasificare să ne aducă beneficii?

Cum aplicăm?

pentru elevi, studenţi – şcoala rămâne locul cel mai bun pentru a lua cunoştinţe teoretice. Şi cum spuneam, ele nu sunt de ajuns. Pentru a nu ajunge la situaţia “eu abia am făcut universitatea, da’ ei vor la angajare deja 3 ani de experienţă” şi să căutăm vinovaţi în sistemul de învăţământ, guvern, criză, soartă, trebuie să luăm în mâini ce ne aparţine – deciziile noastre. (Evident) experienţa vine din cunoştinţele pe care le trecem prin practică. Cum? de unde? – răspuns cunoscut – proiecte educaţionale, voluntariat 🙂
Întrebările ce ne vor ajuta să ne orientăm sunt:
1. Ce abilităţi vreau să dezvolt? (fă o listă)
2. Ce deprinderi cred că mă vor ajuta la viitorul job dorit? (lista numărul 2)
3. Ce domeniu de activitate, sau ce mediu m-ar ajuta să învăţ ce mi-am propus?
4. Proiectul în care lucrez îmi poate oferi asta?
5. Stabileşte-ţi obiective, evaluează-le periodic.

pentru învăţători, lectori – Putem să evaluăm care sunt necesităţile studenţilor/elevilor pe lângă cunoştinţele teoretice ce vin după curriculum. Ce putem face în timpul orelor să îmbunătăţim cursurile şi să contribuim la dezvoltarea studenţilor?
Începem prin a ne răspunde:
1. Ce abilităţi, deprinderi învaţă studenţii în timpul cursurilor predate?
2. Cum aş vrea să fie studentul la finalul cursului predat?
3. Ce vrea să obţină studentul la sfârşit de curs?
4. Adaptăm partea academică la necesităţile grupului

pentru angajaţi – O evaluare personală ar ajuta.
1. Pe poziţia în care activez, am cunoştinţele necesare pentru a performa bine însărcinările?
2. Ce abilităţi ar trebui să mi le îmbunătăţesc (legate specific de cum pun în practică cunoştinţele)?
3. Cum sunt perceput de colegi, manager?
4. Ce pot învăţa să “mă îmbunătăţesc”?
Având aceste răspunsuri la bază putem fără frică să ne punem un set de obiective începând chiar cu următoarea săptămână. Un plan individual de dezvoltare ar fi destinaţia următoare a obiectivelor mele.  Pot seta obiectivele singur sau pot în aşa fel să mă pregătesc pentru evaluare şi împreună cu managerul să setez aceste obiective.

pentru manageri – Cunoaştem viziunea, misiunea şi valorile companiei; avem obiectivele companiei – cadrul ideal pentru a începe să investim în angajaţi.
1. Valorile ne dictează comportamente şi atitudini dorite în companie.
2. Misiunea şi obiectivele ne conturează ce abilităţi şi cunoştinţe ar trebui să aibă un angajat.
3. Deducem indicatorii care ne vor ajuta să “măsurăm” ce avem şi calitatea a ce avem. Aceşti indicatori sunt cei pe care îi vom folosi în evaluarea angajaţilor.
4. La evaluarea propriu-zisă determinăm ce ar trebui să “înveţe” angajatul, stabilim împreună obiective. Monitorizăm. Evaluăm.
5. Încurajăm atitudinile “dorite” şi setăm mediul pentru dezvoltarea lor.

Patru modele cu patru seturi de întrebări ce ne vor ghida în final spre un set de obiective. Ne rămâne acel “puţin” de a începe să implementăm așteptările în acțiuni concrete.

Nu e greu. Obiceiurile mici, introduse treptat în rutina zilnică, schimbă comportamentele. Alege 3 lucruri pe care vrei să le îmbunătățești şi fă primul pas – setează primul obiectiv chiar acum. Pune o alarmă la telefon cu acest obiectiv, pune-l pe desktop-ul calculatorului, scrie-l pe o foiţă şi pune-l în portmoneu. În fiecare zi fă ceva pentru acest obiectiv.

Spor!