Ce învăţăm? Şi cum facem să învăţăm ce trebuie să învăţăm.

Vorbind despre lucruri uzuale, sau folosind cuvinte uzuale nu atragem atenţia la detaliile mici, dar importante. Unele cuvinte nu ne mai poartă vreun mesaj “mai special”, fiind doar instrumente.
“A învață” ar fi un exemplu. Care este greutatea cuvântului “a învăţa” pentru tine? Ce “ai învăţat” în ultima vreme? Ai învăţat îndeajuns şi ce trebuie?

Capturaţi ecranul complet 31.10.2013 104208.bmp

ce caută să înveţe oamenii acumCapturaţi ecranul complet 31.10.2013 104346.bmp

Să încercăm să punem pe policioare.

Când/cât/ce învăţăm de obicei?

7-11 ani – Clasele primare. Bazele aritmeticii, limba română, ştiinţe ale naturii. Începem să dezvoltăm logica, fluenţa limbii vorbite.
12-16 – Gimnaziu. 16-19 – Liceu.  Bazele matematicii, analiza textelor, poate ceva arte, o limbă străină, cursuri despre natură, despre om, despre om în societate. Învăţăm să analizăm, cauza-efect, inducţie, deducţie.
19-23 – Facultate+Masterat. Cursuri cu tematică relativ specifică. Analizăm, “învăţăm să învăţăm”, cunoştinţe aprofundate într-un domeniu.

Acum facultatea a rămas poate în urmă sau e chiar în toi, dar când spui “învăţ” parcă te mai trece un fior rece de la frica de note şi examene. Şi poate chiar te-ai prins vreodată gândind “am învăţat deja ce am avut de învăţat”.

Atunci până când sau cât e de ajuns?

Să privim în ansamblu – ceea ce învăţăm vine din educaţia de acasă (renumiţii 7 ani de acolo), de la instituţiile noastre unde se învaţă, de la interacţiunile ce le avem cu cei ce ne înconjoară, din instruirile şi training-urile (dacă avem noroc de un angajator căruia îi pasă de performanţa afacerii sale), din cărţile interpretate, din greşelile personale, din mentoring sau coaching, din autocunoaştere.
Iar când te gândeşti la cât de competent eşti în ceea ce faci îţi vine imaginea diplomei de absolvire? sau notele din liceu?

Presupun că ai prins ideea.

Nu vom dezbate ce ne dă educaţia “formală” sau cât de neadaptat este sistemul educaţional în Republica Moldova, nici măcar despre importanţa unui training în organizaţie (deocamdată) în schimb să facem o generalizare:

De fapt, învăţăm:

  • teorii, modele, concepte – cunoştinţele teoretice înseşi (o carte citită, cunoştinţele ce le căpătăm după facultate, instruirile ce ţin nemijlocit de locul de muncă/activitatea profesională)
  • abilităţi, competenţe – modalitatea în care cunoştinţele teoretice sunt puse în practică, aptitudinea ta de a performa eficient o însărcinare (abilitatea de a prezenta în public, de a delega însărcinări, de a interacţiona în echipă, negociere, comunicare eficientă, oferirea de feedback, etc.)
  • deprinderi, comportamente, atitudini – ce te mişcă de fapt, inner drives, cum îţi foloseşti abilităţile să atingi obiectivele în raport cu mediul înconjurător, colegii tăi (comportamentul asertiv, comunicare asertivă, proactivitatea, managementul stresului, orientarea spre soluţii, etc.)

Da, putem să le schimbăm, putem să ni le îmbunătăţim.

Mie îmi plac modelele şi teoriile, iar mai mult îmi place să văd cum ele ne pot îmbunătăţi viaţa, iar dacă acestea ne uşurează şi lucrul, eu le ador. Și cum atunci facem ca această clasificare să ne aducă beneficii?

Cum aplicăm?

pentru elevi, studenţi – şcoala rămâne locul cel mai bun pentru a lua cunoştinţe teoretice. Şi cum spuneam, ele nu sunt de ajuns. Pentru a nu ajunge la situaţia “eu abia am făcut universitatea, da’ ei vor la angajare deja 3 ani de experienţă” şi să căutăm vinovaţi în sistemul de învăţământ, guvern, criză, soartă, trebuie să luăm în mâini ce ne aparţine – deciziile noastre. (Evident) experienţa vine din cunoştinţele pe care le trecem prin practică. Cum? de unde? – răspuns cunoscut – proiecte educaţionale, voluntariat 🙂
Întrebările ce ne vor ajuta să ne orientăm sunt:
1. Ce abilităţi vreau să dezvolt? (fă o listă)
2. Ce deprinderi cred că mă vor ajuta la viitorul job dorit? (lista numărul 2)
3. Ce domeniu de activitate, sau ce mediu m-ar ajuta să învăţ ce mi-am propus?
4. Proiectul în care lucrez îmi poate oferi asta?
5. Stabileşte-ţi obiective, evaluează-le periodic.

pentru învăţători, lectori – Putem să evaluăm care sunt necesităţile studenţilor/elevilor pe lângă cunoştinţele teoretice ce vin după curriculum. Ce putem face în timpul orelor să îmbunătăţim cursurile şi să contribuim la dezvoltarea studenţilor?
Începem prin a ne răspunde:
1. Ce abilităţi, deprinderi învaţă studenţii în timpul cursurilor predate?
2. Cum aş vrea să fie studentul la finalul cursului predat?
3. Ce vrea să obţină studentul la sfârşit de curs?
4. Adaptăm partea academică la necesităţile grupului

pentru angajaţi – O evaluare personală ar ajuta.
1. Pe poziţia în care activez, am cunoştinţele necesare pentru a performa bine însărcinările?
2. Ce abilităţi ar trebui să mi le îmbunătăţesc (legate specific de cum pun în practică cunoştinţele)?
3. Cum sunt perceput de colegi, manager?
4. Ce pot învăţa să “mă îmbunătăţesc”?
Având aceste răspunsuri la bază putem fără frică să ne punem un set de obiective începând chiar cu următoarea săptămână. Un plan individual de dezvoltare ar fi destinaţia următoare a obiectivelor mele.  Pot seta obiectivele singur sau pot în aşa fel să mă pregătesc pentru evaluare şi împreună cu managerul să setez aceste obiective.

pentru manageri – Cunoaştem viziunea, misiunea şi valorile companiei; avem obiectivele companiei – cadrul ideal pentru a începe să investim în angajaţi.
1. Valorile ne dictează comportamente şi atitudini dorite în companie.
2. Misiunea şi obiectivele ne conturează ce abilităţi şi cunoştinţe ar trebui să aibă un angajat.
3. Deducem indicatorii care ne vor ajuta să “măsurăm” ce avem şi calitatea a ce avem. Aceşti indicatori sunt cei pe care îi vom folosi în evaluarea angajaţilor.
4. La evaluarea propriu-zisă determinăm ce ar trebui să “înveţe” angajatul, stabilim împreună obiective. Monitorizăm. Evaluăm.
5. Încurajăm atitudinile “dorite” şi setăm mediul pentru dezvoltarea lor.

Patru modele cu patru seturi de întrebări ce ne vor ghida în final spre un set de obiective. Ne rămâne acel “puţin” de a începe să implementăm așteptările în acțiuni concrete.

Nu e greu. Obiceiurile mici, introduse treptat în rutina zilnică, schimbă comportamentele. Alege 3 lucruri pe care vrei să le îmbunătățești şi fă primul pas – setează primul obiectiv chiar acum. Pune o alarmă la telefon cu acest obiectiv, pune-l pe desktop-ul calculatorului, scrie-l pe o foiţă şi pune-l în portmoneu. În fiecare zi fă ceva pentru acest obiectiv.

Spor!